Despre post

Postul cel Mare

Există în lăuntrul sufletului omenesc un dor ce se revarsă spre înaltul cerului, o melancolie după frumuseţea pierdută, un suspin după nobleţea uitată, o lacrimă după comuniunea pierdută. Acest dor de Dumnezeu, conştient sau ascuns, năvalnic dar potolit, capătă, în creştinism, expresia cea mai profundă, simplă, concretă, vie: iubirea.

Poruncile Domnului sunt lumină şi sunt viaţă pentru cei ce le păzesc. A împlini o poruncă a lui Dumnezeu este cu mult mai mult decât a împlini o datorie: este un răspuns de iubire la dragostea lui Dumnezeu către noi. Din această perspectivă trebuie privită orice manifestare duhovnicească, fie că este vorba de rugăciune, de post sau de milostenie. De aceea, mai presus de restricţiile alimentare ori de exigenţele morale, postul este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu şi are menirea de a exprima dorul, dragostea şi ascultarea omului faţă de dumnezeiescul său Părinte. Dorinţa omului de a se îndumnezei, de a participa la viaţa Sfintei Treimi, îşi găseşte astfel împlinirea.

Viaţa creştinului este în mod esenţial legată de viaţa Bisericii. Biserica este aceea care păstrează nealterată învăţătura mântuitoare a lui Hristos transmisă lumii prin intermediul Sfinţilor Apostoli. Iar postul este prezent în tradiţia creştină încă de la întemeierea Bisericii, iar referirile la efectele sale benefice sunt foarte numeroase atât în Vechiul şi Noul Testament cât şi în scrierile Sfinţilor Părinţi.

Postul cel mare, sau postul Paştelui a fost rânduit de Biserică drept o perioadă de pregătire, de curăţire în vederea întâmpinării după cuviinţă a celei mai mari sărbători de peste an: Învierea Domnului. El aminteşte de cele 40 de zile în care Moise a postit pe muntele Sinai pentru a primi Legea cea veche, de postul proorocului Daniel în Babilon, de postul profetului Ilie pe malul Iordanului, dar mai ales Postul cel mare prefigurează cele 40 de zile în care Mântuitorul Iisus Hristos a postit şi s-a rugat pe Muntele Carantaniei înainte de a-şi începe activitatea mântuitoare. Pornind de la pilda Mântuitorul Hristos, creştinul îşi intensifică străduinţele personale pentru a dobândi virtuţile creştine care îl vor face părtaş bucuriei Învierii Domnului.

Înfrânarea temporară de la anumite alimente nu este singurul scop urmărit, ci şi alte virtuţi creştine sunt esenţiale adevăratei postiri: dragostea nefăţarnică, rugăciunea smerită, pocăinţa curată, responsabilitatea pentru faptele noastre, dorul după comuniunea cu Dumnezeu, râvna de a păzi adevărul de credinţă, lucrarea harului dumnezeiesc în devenirea noastră duhovnicească.

Faptele duhovniceşti trebuie privite în mod unitar, ele se sprijină reciproc şi numai împreună înalţă sufletul spre înălţimi. Postul dăruieşte sănătate trupului şi supleţe minţii, rugăciunea dă sens postului, căci fără aceasta postul este sec şi nu are nici o finalitate spirituală, iar milostenia atrage harul dumnezeiesc dăruind iertare de păcate şi ajutând fiinţa umană să pună cu adevărat început bun prin post şi rugăciune.

Perioada Postului Mare este prin excelenţă prilejul unei înnoiri profunde. Postul însoţit fiind şi de celelalte lucrări duhovniceşti pregătesc sufletul şi trupul pentru Taina Mărturisirii prin care creştinul dobândeşte iertarea păcatelor sale, iar apoi curăţit şi primenit este pregătit să se unească cu Hristos împărtăşindu-se cu Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului, în timpul Sfintei Liturghii prin Euharistie.

Nevoinţa susţinută în perioada postului este cu adevărat jertfă, dar jertfa curată este singura care izvorăşte bucuria adevărată şi, dacă este făcută în ascuns cu discreţie, demonstrează iubirea nefăţarnică către Dumnezeu.

Cuvintele de laudă ce se cuvin binefacerilor postului s-ar putea întinde la nesfârşit, dar nu a vorbi sau a scrie despre aceasta este esenţial, ci a posti cu adevărat. Numai acela care va pune în practică învăţătura evanghelică despre post, despre virtute, despre vieţuirea în Hristos şi în Biserică va gusta din bucuria dumnezeiască ce se naşte din aceasta. Dar cum toate darurile cele bune se revarsă asupra noastră din iubirea cea negrăită a lui Dumnezeu să-L rugăm să ne dăruiască post rodnic cu pace şi bunăvoire.